Super seful meu m-a trimis la un curs de specializare pe resurse umane la o companie renumita. Nu pot sa nu remarc faptul ca brandul vinde in Romania.
In materie de instruire si mai ales de training stiu si eu cate ceva, doar e pasiunea vietii mele. Asta mi-am dorit sa ma fac cand o sa fiu mare inca de la primul meu job. Uite ca am ajuns si trainer.
Nu pot sa nu remarc ca in materie de training si instruire brandurile vand in Romania.
Marea majoritate a trainerilor de exceptie lucreaza sub branduri no name. Exista evident si traineri super in companiile de training recunoscute de la noi. Nu neg asta.
Si na, doar am fost pasionata de training dintotdeauna, am participat la o multime de traininguri in ultimii 9 ani de cand fac parte din clasa muncitoare si am vazut piata asta formandu-se.
Pacat insa ca la noi valorile adevarate nu sunt apreciate.
Trainingul si instruirea sunt servicii. Servicii care trebuie sa-ti aduca valoare adaugata. Valoare adaugata pe cel mai important plan: pe planul dezvoltarii personale.
Si atunci va intreb eu pe voi: chiar conteaza brandul sub care e organizat trainingul/ instruirea? sau conteaza sa fi mai bogat cu ceva dupa ce ai participat acolo? sa simti ca un alt om si-a lasat amprenta in viata ta?
Probabil explicatia sta undeva in faptul ca piata trainingului din Romania este in continuare in formare si ca atunci cand va fi matura vor vinde intr-adevar cei ce au valoare in adevarul sens al cuvantului si nu numai brandurile.
marți, 25 noiembrie 2008
update la viata mea
Bine v-am regasit!
A venit ziua cu imboldul creator. De acum sper sa scriu cu o oarecare constanta.
In primul rand ar trebui sa va spun ce s-a intamplat intre timp in viata mea.
S-a intamplat ca de unde nu gandesti a sarit iepurashul si mi-a oferit ocazia vietii mele.
Am fost dintotdeauna o luptatoare, si voi fi in continuare. Increzatoare in viitor... sunt si raman incurabila.
De aproape 2 ani imi doream sa ajung in HR. Iata ca am ajuns. Am avut o perioada in care am stat pe portalurile de joburi zilnic, apoi am trecut in faza in care am tot apelat la cunostiinte sa pot trimite CV-ul cu recomandarea lor. La un moment dat s-a produs si minunea si am ajuns Recrutor.
Adevarata pasiune a vietii mele este si ramane trainingul. In primavara acestui an am facut si un Train the Trainer adevarat cu ajutorul celor de la FOREGROUND (www.foreground.ro). Le fac reclama la orice pas pentru ca merita cu prisosinta.
Si uite asa se face ca de bine ce ma angajasem eu in mai ce recrutor, apare in viata mea o propunere sa ma ocup de recrutare si training intr-o firma mai mica. Propunere vine din partea unui om pe care il cunosteam, ii cunosteam mai ales renumele, dar cu care nu lucrasem direct. Dupa mai multe tatonari si dupa ce am masurat de 10 ori ca sa tai o data, m-am riscat si dupa numai 2 luni am schimbat din nou jobul. A fost una dintre cele mai bune alegeri facute in viata pana la acest moment.
Lucrez alaturi de unul dintre cei mai tari manageri posibili. Este mult mai ... decat mi-as fi putut inchipui.
Si uite asa se cheama ca am ajuns brusc HR Manager, lucru la care nu ma gandeam decat intr-o perspectiva de 3-5 ani. Minunat. O sa ma dezvolt mult mai repede decat ma asteptam. Si asta a inceput deja.
A venit ziua cu imboldul creator. De acum sper sa scriu cu o oarecare constanta.
In primul rand ar trebui sa va spun ce s-a intamplat intre timp in viata mea.
S-a intamplat ca de unde nu gandesti a sarit iepurashul si mi-a oferit ocazia vietii mele.
Am fost dintotdeauna o luptatoare, si voi fi in continuare. Increzatoare in viitor... sunt si raman incurabila.
De aproape 2 ani imi doream sa ajung in HR. Iata ca am ajuns. Am avut o perioada in care am stat pe portalurile de joburi zilnic, apoi am trecut in faza in care am tot apelat la cunostiinte sa pot trimite CV-ul cu recomandarea lor. La un moment dat s-a produs si minunea si am ajuns Recrutor.
Adevarata pasiune a vietii mele este si ramane trainingul. In primavara acestui an am facut si un Train the Trainer adevarat cu ajutorul celor de la FOREGROUND (www.foreground.ro). Le fac reclama la orice pas pentru ca merita cu prisosinta.
Si uite asa se face ca de bine ce ma angajasem eu in mai ce recrutor, apare in viata mea o propunere sa ma ocup de recrutare si training intr-o firma mai mica. Propunere vine din partea unui om pe care il cunosteam, ii cunosteam mai ales renumele, dar cu care nu lucrasem direct. Dupa mai multe tatonari si dupa ce am masurat de 10 ori ca sa tai o data, m-am riscat si dupa numai 2 luni am schimbat din nou jobul. A fost una dintre cele mai bune alegeri facute in viata pana la acest moment.
Lucrez alaturi de unul dintre cei mai tari manageri posibili. Este mult mai ... decat mi-as fi putut inchipui.
Si uite asa se cheama ca am ajuns brusc HR Manager, lucru la care nu ma gandeam decat intr-o perspectiva de 3-5 ani. Minunat. O sa ma dezvolt mult mai repede decat ma asteptam. Si asta a inceput deja.
joi, 24 ianuarie 2008
interferente la locul de munca
Bine v-am regasit!
Au fost niste zile foarte obositoare la munca. Nu ca ar fi primele.
Mi-am dat seama ca cel mai mult ma obosesc intreruperile. Din 10 in 10 minute (cel mult) cineva vrea ceva: sa intrebe ceva, sa-l ajuti cu ceva, sa-ti dai cu parerea pe ceva ce e treaba lui, etc.
Si uite asa, acele multe lucruri pe care le ai de rezolvat se amana vesnic.
N-am gasit inca o varianta sa rezolv aceasta problema a interferentelor, dar daca aveti idei, va rog sa va manifestati.
Eu am obosit facand treaba altora. Singurul lucru care imi vine in minte, care m-ar fi ajutat, ar fi fost sa socializez mai putin, sa fiu mai inchisa si mai hapsana. Daca vede lumea ca-i ajuti, evident ca iti mai cere ajutorul si alta data. E o situatie pe care am creat-o singura si o perpetuez la fel.
Ce as putea sa fac? Sa fac pe prostu'?
Pe curand.
Au fost niste zile foarte obositoare la munca. Nu ca ar fi primele.
Mi-am dat seama ca cel mai mult ma obosesc intreruperile. Din 10 in 10 minute (cel mult) cineva vrea ceva: sa intrebe ceva, sa-l ajuti cu ceva, sa-ti dai cu parerea pe ceva ce e treaba lui, etc.
Si uite asa, acele multe lucruri pe care le ai de rezolvat se amana vesnic.
N-am gasit inca o varianta sa rezolv aceasta problema a interferentelor, dar daca aveti idei, va rog sa va manifestati.
Eu am obosit facand treaba altora. Singurul lucru care imi vine in minte, care m-ar fi ajutat, ar fi fost sa socializez mai putin, sa fiu mai inchisa si mai hapsana. Daca vede lumea ca-i ajuti, evident ca iti mai cere ajutorul si alta data. E o situatie pe care am creat-o singura si o perpetuez la fel.
Ce as putea sa fac? Sa fac pe prostu'?
Pe curand.
vineri, 18 ianuarie 2008
cum sa comunici cu seful
V-am promis ieri ca o sa va sfatuiesc cum sa comunicati cu seful si am sa ma tin de promisiune.
Marea majoritate dintre noi cunoastem anumite lucruri in adancul sufletului nostru, dar pur si simplu nu le constientizam cu adevarat decat atunci cand apare un impuls mai special.
Asa mi s-a intamplat mie de curand. Am stat si m-am gandit indelung unde gresesc eu in comunicarea cu sefa mea. Mi-am dat seama ca totul se rezuma la alegeri.
Iata variantele:
1. ii spun adevarul, ceea ce gandesc;
2. ii dau un raspuns diplomat, din care sa nu reiasa nici o optiune personala, nici pro, nici contra unei anumite idei;
3. ii spun ceea ce-si doreste sa auda.
Varianta pe care eu am ales-o cu o constanta pe care nici eu nu o mai inteleg, o constanta sadica as spune, a fost varianta 1. Si da, probabil ca v-ati dat seama deja, nu-mi merge stralucit din acest motiv.
In functie de situatie, raspunsul corect se gaseste la 3 sau la 2.
De ce 3? Pentru ca orice om in esenta este egoist. Are nevoie sa i se dea dreptate, sa stie ca ideea lui este cea mai buna si ca o apreciezi.
De ce 2? Pentru ca nu e sanatos sa-l pupi in cur pe sef pe fata. Trebuie sa pastrati o urma de personalitate ca altfel nu o sa ajungeti prea departe.
Apare aici o problema morala: Dar eu nu mint de felul meu!
Ei bine, rezolvam imediat aceasta problema. Va impartasesc din invataturile unei prietene dragi. Ati auzit de minciuna constructiva? Minciuna constructiva este aceea care nu face rau nimanui.
"Adevarul doare, dar o minciuna constructiva nu strica."
Incercati sa combinati 3 cu 2 eficient si veti avea rezultate mai bune ca mine. Pastrati varianta 1 pentru prietenii.
In incheiere, astazi va doresc ca aveti un sef/ o sefa care sa va fie prieten. Am avut asa ceva si credeti-ma pe cuvant, este tare bine.
Pe curand.
Marea majoritate dintre noi cunoastem anumite lucruri in adancul sufletului nostru, dar pur si simplu nu le constientizam cu adevarat decat atunci cand apare un impuls mai special.
Asa mi s-a intamplat mie de curand. Am stat si m-am gandit indelung unde gresesc eu in comunicarea cu sefa mea. Mi-am dat seama ca totul se rezuma la alegeri.
Iata variantele:
1. ii spun adevarul, ceea ce gandesc;
2. ii dau un raspuns diplomat, din care sa nu reiasa nici o optiune personala, nici pro, nici contra unei anumite idei;
3. ii spun ceea ce-si doreste sa auda.
Varianta pe care eu am ales-o cu o constanta pe care nici eu nu o mai inteleg, o constanta sadica as spune, a fost varianta 1. Si da, probabil ca v-ati dat seama deja, nu-mi merge stralucit din acest motiv.
In functie de situatie, raspunsul corect se gaseste la 3 sau la 2.
De ce 3? Pentru ca orice om in esenta este egoist. Are nevoie sa i se dea dreptate, sa stie ca ideea lui este cea mai buna si ca o apreciezi.
De ce 2? Pentru ca nu e sanatos sa-l pupi in cur pe sef pe fata. Trebuie sa pastrati o urma de personalitate ca altfel nu o sa ajungeti prea departe.
Apare aici o problema morala: Dar eu nu mint de felul meu!
Ei bine, rezolvam imediat aceasta problema. Va impartasesc din invataturile unei prietene dragi. Ati auzit de minciuna constructiva? Minciuna constructiva este aceea care nu face rau nimanui.
"Adevarul doare, dar o minciuna constructiva nu strica."
Incercati sa combinati 3 cu 2 eficient si veti avea rezultate mai bune ca mine. Pastrati varianta 1 pentru prietenii.
In incheiere, astazi va doresc ca aveti un sef/ o sefa care sa va fie prieten. Am avut asa ceva si credeti-ma pe cuvant, este tare bine.
Pe curand.
joi, 17 ianuarie 2008
recunoasterea competentei profesionale
Bun venit!
Probabil ca o sa sune a cliseu... Desi nu am prea inteles amploarea pe care a luat-o fenomenul de blogging, iata ca il ajut si eu cu putin sa se dezvolte.
Mi-am facut si eu blog. Cat o sa scriu pe el? Numai Dumnezeu stie. Nu stie daca va avea o constanta si n-am nici cea mai vaga idee in ce ritm voi scrie.
Acum am ceva de impartasit si cu altii, asa ca, pur si simplu scriu.
Bun. Pai titlul zice: recunoasterea competentei profesionale. Atunci despre asta sa vorbim.
Se intampla ca de la o vreme incoace ma preocupa din ce in ce mai mult fenomenul HR, cu toate valentele lui. Cred ca pleaca din cele mai simple si nobile intentii: vreau sa lucrez cu si pentru oameni, sa simt ca imi aduc aportul la dezvoltarea atat a unor indivizi, cat si a unei companii, sa simt ca mi-am pus amprenta undeva. Bine, si managementul face asta in mare masura, dar in management ai de a face cu aceleasi persoane (presupunand ca joburile pe care le ai in subordine nu au o volatilitate mare si ca reusesti sa-ti pastrezi oamenii in echipa). HR-ul inseamna lume noua permanent. Asta e ce ma atrage la HR.
Am fost martora de curand a inca unui exercitiu de evaluare a competentei mele profesionale, pe jobul actual bineinteles. Dezamagire totala. Daca anul trecut la evaluare am auzit si eu cateva vorbe de bine despre mine, de data asta mai nimic. Ba chiar mai mult, a fost atat de informal si sefa mea nu si-a notat mai nimic in timpul discutiei, incat traiesc cu sentimentul ca a fost ca sa fie...
De ce continuam sa mai facem aceste evaluari? Pai pentru ca este un proces de HR care trebuie sa se desfasoare, vrei nu vrei, trebuie sa dai ceva la HR.
De ce ma asteptam sa aud ceva de bine? Din nevoia mea de feedback. Normal ca imi place sa am un feedback pozitiv relativ la activitatea sa, orice angajat isi doreste asta. De ce mi l-am dorit tocmai acum? Pentru ca sefa mea nu intelege sa dea feedback pe parcursul derularii activitatii. Nici pozitiv, nici negativ. Asa ca evaluarea anuala m-am gandit eu ca este un moment de feedback pe care nu-l pot evita. Se pare ca ea a putut.
S-ar putea sa sune ciudat, dar eu imi doresc si feedback negativ daca e cazul. Daca il ai punctual, atunci cand este "cald" si iti iei timp sa te gandesti calumea unde ai gresit, s-ar putea sa tragi unele concluzii care sa te ajute sa evizi sa mai calci stramb alta data si asta se cheama ca ai te dezvolti ca si individ.
Ei bine, si acum va intreb eu asa: La ce bun sa fi recunoscut de catre colegi ca un centru de competenta si ca persoana "dragutza" care ii ajuta mereu, la care se poate apela cu incredere, daca sefa ta nu este interesata de fel de asta?
De fapt nu este interesanta de competentele tale punct. Si atunci va intreb eu ce a contat la aceasta evaluare? Ei, asta o sa va spun in episodul viitor, cand o sa vad ce a scris efectiv pe evaluare despre mine, pentru ca se pare ca trebuie sa semnez si eu pe ea, asa ca vrei nu vrei, o sa trebuiasca sa o vad.
Va promit si un episod viitor in care va voi invata cum sa comunicati cu seful direct. Va voi invata tot ce nu fac eu si fac altii cu succes. Si le este foarte bine.
Pe curand.
Probabil ca o sa sune a cliseu... Desi nu am prea inteles amploarea pe care a luat-o fenomenul de blogging, iata ca il ajut si eu cu putin sa se dezvolte.
Mi-am facut si eu blog. Cat o sa scriu pe el? Numai Dumnezeu stie. Nu stie daca va avea o constanta si n-am nici cea mai vaga idee in ce ritm voi scrie.
Acum am ceva de impartasit si cu altii, asa ca, pur si simplu scriu.
Bun. Pai titlul zice: recunoasterea competentei profesionale. Atunci despre asta sa vorbim.
Se intampla ca de la o vreme incoace ma preocupa din ce in ce mai mult fenomenul HR, cu toate valentele lui. Cred ca pleaca din cele mai simple si nobile intentii: vreau sa lucrez cu si pentru oameni, sa simt ca imi aduc aportul la dezvoltarea atat a unor indivizi, cat si a unei companii, sa simt ca mi-am pus amprenta undeva. Bine, si managementul face asta in mare masura, dar in management ai de a face cu aceleasi persoane (presupunand ca joburile pe care le ai in subordine nu au o volatilitate mare si ca reusesti sa-ti pastrezi oamenii in echipa). HR-ul inseamna lume noua permanent. Asta e ce ma atrage la HR.
Am fost martora de curand a inca unui exercitiu de evaluare a competentei mele profesionale, pe jobul actual bineinteles. Dezamagire totala. Daca anul trecut la evaluare am auzit si eu cateva vorbe de bine despre mine, de data asta mai nimic. Ba chiar mai mult, a fost atat de informal si sefa mea nu si-a notat mai nimic in timpul discutiei, incat traiesc cu sentimentul ca a fost ca sa fie...
De ce continuam sa mai facem aceste evaluari? Pai pentru ca este un proces de HR care trebuie sa se desfasoare, vrei nu vrei, trebuie sa dai ceva la HR.
De ce ma asteptam sa aud ceva de bine? Din nevoia mea de feedback. Normal ca imi place sa am un feedback pozitiv relativ la activitatea sa, orice angajat isi doreste asta. De ce mi l-am dorit tocmai acum? Pentru ca sefa mea nu intelege sa dea feedback pe parcursul derularii activitatii. Nici pozitiv, nici negativ. Asa ca evaluarea anuala m-am gandit eu ca este un moment de feedback pe care nu-l pot evita. Se pare ca ea a putut.
S-ar putea sa sune ciudat, dar eu imi doresc si feedback negativ daca e cazul. Daca il ai punctual, atunci cand este "cald" si iti iei timp sa te gandesti calumea unde ai gresit, s-ar putea sa tragi unele concluzii care sa te ajute sa evizi sa mai calci stramb alta data si asta se cheama ca ai te dezvolti ca si individ.
Ei bine, si acum va intreb eu asa: La ce bun sa fi recunoscut de catre colegi ca un centru de competenta si ca persoana "dragutza" care ii ajuta mereu, la care se poate apela cu incredere, daca sefa ta nu este interesata de fel de asta?
De fapt nu este interesanta de competentele tale punct. Si atunci va intreb eu ce a contat la aceasta evaluare? Ei, asta o sa va spun in episodul viitor, cand o sa vad ce a scris efectiv pe evaluare despre mine, pentru ca se pare ca trebuie sa semnez si eu pe ea, asa ca vrei nu vrei, o sa trebuiasca sa o vad.
Va promit si un episod viitor in care va voi invata cum sa comunicati cu seful direct. Va voi invata tot ce nu fac eu si fac altii cu succes. Si le este foarte bine.
Pe curand.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)