ce mai inseamna in ziua de azi sa fi roman

Dupa cum am scris in posturile anterioare, am plecat din tara pentru 6 luni la Brussels. Asta se intampla acum 2 luni. Am trait tot felul de sentimente amestecate si inca mai traiesc.
De cand am plecat tot analizez romanii din tara versus romanii plecati in afara. Ei bine, de cand am plecat, cateva zeci bune de persoane ma intreaba cum e aici pentru ca vor la randul lor sa plece... Eu n-o sa trag nici o concluzie. O las la latitudinea cititorului.
Pe de alta parte, sunt romanii plecati. Care se impart in mai multe categorii. Eu am observat pregnanta a doua categorii: unii care se feresc sa spuna ca sunt romanii datorita imaginii negative din afara, care urmaresc constant stirile din tara, insa nu s-ar mai intoarce niciodata si care stiu mai bine ca mine ce se intampla din punct de vedere politic si economic acasa; ceilalti sunt plecati de multa vreme, nu au mai dat prin tara, n-au prea urmarit ce se petrece acolo si care se simt un fel de PR al Romaniei, peste tot nu povestesc decat de cat de bine e in tara lor natala si cum n-ar schimba-o pe nimic altceva (asta in timp ce ei clar nu sunt in ea).
Sarind peste faptul ca sunt plecata temporar, eu ma simt romanca pana la ultimul fir de par si nu prea pot intelege cele 2 categorii de romani enumerati mai sus. Eu sunt o romanca echilibrata as zice din acest punct de vedere.
Eu sunt mandra ca sunt romanca, nu mi-e rusine sa o spun oricui care intreaba, sunt dispusa sa prezint Romania intr-o lumina buna cu ce are ea bun, pe de alta parte, daca ma intreaba cineva de economic si politic, spun adevarul si despre asta.
Romania e o tara minunata, cu locuri minunate si cu oameni minunati. Pe de alta parte, padurea are si multe uscaturi, si in materie de locuri, dar si in materie de oameni. E drept ca nu ne putem izola de tot ce nu ne convine si de oamenii lipsiti de valoare care sunt destul de multi, dar asta nu inseamna ca e cazul sa aruncam natia la gunoi.
Mai presus de toate sunt mandra ca am cunostiinte si prieteni de calitate, pe care nu i-as schimba cu altii. Or fi multi, or fi putini, important e ca exista si ca se afla in Romania!

distanta si efectul ei asupra cuplului

Poate nu e cel mai potrivit moment sa vorbesc despre asta pentru ca nu au trecut decat 3 saptamani de cand sunt departe, dar cu siguranta pot sa va impartasesc ce simt pana acum.
Distanta doare. Lipsa de comunicare doare. Timpul trece mult mai greu. Si da, ai mult timp de reflectie, dar depinde de personalitatea fiecaruia. Eu nu sunt genul de persoana introspecta. Eu traiesc momentul si il simt prin toti porii. Eu am nevoie sa te simt alaturi de mine. Cand nu mai simt asta... incepe sa doara si mai tare distanta. De fiecare data cand eu deschid o poarta, traiesc cu senzatia ca la celelalt capat se inchide. Si asta numai confortabil nu-mi este.
Oare ce as putea schimba eu sa fac situatia mai usor de suportat pentru amandoi?

nimic nu e intamplator si totul se intampla la momentul potrivit

Si uite asa aventura mea incepe. M-am mutat la Brussels pentru 6 luni cu un proiect de la munca.
Anul asta am folosit excesiv ideea ca nimic nu e intamplator. Chiar nu e. Si totul are o ordine a firii, si lucrurile se intampla atunci cand este momentul potrivit.
Se intampla ca inca din liceu mi-am dorit sa locuiesc intr-o mansarda. Poate pentru imi plac divagatiile de la standard, nu stiu de ce. Dar mereu am vrut sa am un perete care sa nu aiba 90 de grade. Acum am unul. Cine ar fi putut spune ca o sa ajung in Belgia sa locuiesc intr-o mansarda super dragutza?
Mi-am dorit dintotdeauna si o experienta de lucru in strainatate. Nu una definitiva, ci una temporara. Uite ca s-a intamplat si asta.
Acum contemplez vorba aia cu ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample. Ei bine, si pe asta o cred. Asa ca da, este de meditat ce ne dorim si ce nu.
Pana urma cred ca totul se reduce la legea atractiei. Gandesti negativ ai numai experiente negative, gandesti pozitiv, ai unele pozitive. Imi doresti ceva cu ardoare, ti se intampla. Intr-un mod ciudat, universul concerteaza la indeplinirea dorintelor tale.
Prin urmare, aveti grija pe ce va focusati, caci in acea directie veti merge mai mult sau mai putin voluntar.

singur in doi

Este tarziu in noapte si nu am somn. Ma gandesc la eternul subiect: dragostea. Nu cred ca exista om pe fata pamantului sa nu se fi intrebat macar o data in viata daca exista cu adevarat jumatatea. Eu una am trecut prin diverse episoade.
O lunga perioada din viata mea am fost convinsa ca fiecare are o jumatate a lui ce ii este sortita de la bun inceput, dar ca numai o parte din oameni au norocul ca pe parcursul vietii sa o intalneasca si sa-si petreaca viata alaturi de ea. Vedeam o confirmare in cuplurile acelea varstnice pe care le poti vedea pe strada, in parc sau poate ai norocul sa le cunosti de aproape, care si la 70 de ani inca se mai tin de mana, in ochii carora poti citi grija si afectiunea pe care i-o poarta unul celuilalt...
Acum nu mai stiu ce sa cred. Poate jumatatea este doar un mit. Dar daca nu exista soarta?
Adevarul exista undeva, doar ca momentan nu-l pot identifica.
Si totusi, postul meu se intituleaza singur in doi. Singur in doi este doar un sentiment. Unul dintre sentimentele care ar trebui sa te puna pe ganduri in mod serios atunci cand esti intr-o relatie.
As vrea sa ma apuc de o lista pe care sa trec toate motivele serioase care ar trebui sa ne ridice intrebari atunci cand suntem intr-o relatie.
Exista sau nu jumatatea, este o intrebare la care nu stiu sa raspund. Dar pot spune ca exista lucruri intr-o relatie care nu trebuie tolerate, in fata carora raspunsul firesc ar fi STOP JOC.
Promit sa ma gandesc serios la aceasta lista.

all we've got it's ourselves

Acest post va fi scris in romana, insa am o sintagma in minte care suna mult mai bine in engleza. E o idee pe care candva o fata draga mie mi-a impartasit-o si de atunci am ramas cu ea in minte: in the end we all are alone.
Pana la sfarsit nu ne avem decat pe noi. Mama, tata, copiii, partenerul, prietenii, etc., toti joaca un secundar si temporar. Si pentru ca tu esti persoana care te insoteste toata viata, atunci pe tine trebuie sa te iubesti in primul rand, de tine trebuie sa te asiguri ca ai grija, pe tine trebuie sa te protejezi. Cateodata mai uit asta.
Apoi vin momentele de claritate, momentele in care realizezi ca increderea acordata celor de langa tine este inselata sau in care vezi uratenia sufletelor, si atunci te trezesti si iti dai seama.
Tu contezi cel mai mult si doar in tine poti avea 100% incredere!

ziua norocoasa

In viata fiecarui om sunt zile mai bune si zile mai putin bune. Zilele norocoase sunt altceva. Pentru mine cel putin.
S-a intamplat ca astazi a fost o zi extrem de norocoasa. O zi cum n-am mai avut demult. Am primit multe vesti bune. Ma simteam rau de 2 saptamani si astazi mi-am revenit, apoi au inceput sa curga vestile bune. Ei bine, uite ca se poate si pe strada mea sa fie soare. O sa mentin gandirea pozitiva astfel incat sa raman pe valul asta pozitiv cat mai mult posibil.
Iata ca, atunci cand nu prea mai speri, ceva frumos se poate intampla. Un miracol as spune.
Viata ne ridica, viata ne coboara. Trebuie traita cu rele si cu bune. E scurta si foarte pretioasa.

barbatul de langa

Ma gandesc de ceva vreme sa fac acest blog activ. Mi-am dat seama ca am multe subiecte pe care as putea sa scriu. De la zi la zi am alte trairi. Si e normal sa fie asa.
Iata primul subiect nou: relatiile intre femei si barbati.
Ma adresez de data aceasta femeilor. Cate dintre voi considera ca barbatul de langa stie ce anume va face fericite? Cate dintre voi exprima ceea ce au nevoie, ce isi doresc, cate isi impartasesc visele cu barbatul de langa? Cate sunt intelese? Oare vi se acorda atentia meritata?
Poate aceste intrebari sunt evidente si banale. Cred insa ca din cand in cand avem nevoie sa ni le reamintim. Usor, usor, ajungem la intrebarea cheie: Oare el e cel potrivit?
Raspunsul este in noi. Totul e sa-l descoperim.