Bun venit!
Probabil ca o sa sune a cliseu... Desi nu am prea inteles amploarea pe care a luat-o fenomenul de blogging, iata ca il ajut si eu cu putin sa se dezvolte.
Mi-am facut si eu blog. Cat o sa scriu pe el? Numai Dumnezeu stie. Nu stie daca va avea o constanta si n-am nici cea mai vaga idee in ce ritm voi scrie.
Acum am ceva de impartasit si cu altii, asa ca, pur si simplu scriu.
Bun. Pai titlul zice: recunoasterea competentei profesionale. Atunci despre asta sa vorbim.
Se intampla ca de la o vreme incoace ma preocupa din ce in ce mai mult fenomenul HR, cu toate valentele lui. Cred ca pleaca din cele mai simple si nobile intentii: vreau sa lucrez cu si pentru oameni, sa simt ca imi aduc aportul la dezvoltarea atat a unor indivizi, cat si a unei companii, sa simt ca mi-am pus amprenta undeva. Bine, si managementul face asta in mare masura, dar in management ai de a face cu aceleasi persoane (presupunand ca joburile pe care le ai in subordine nu au o volatilitate mare si ca reusesti sa-ti pastrezi oamenii in echipa). HR-ul inseamna lume noua permanent. Asta e ce ma atrage la HR.
Am fost martora de curand a inca unui exercitiu de evaluare a competentei mele profesionale, pe jobul actual bineinteles. Dezamagire totala. Daca anul trecut la evaluare am auzit si eu cateva vorbe de bine despre mine, de data asta mai nimic. Ba chiar mai mult, a fost atat de informal si sefa mea nu si-a notat mai nimic in timpul discutiei, incat traiesc cu sentimentul ca a fost ca sa fie...
De ce continuam sa mai facem aceste evaluari? Pai pentru ca este un proces de HR care trebuie sa se desfasoare, vrei nu vrei, trebuie sa dai ceva la HR.
De ce ma asteptam sa aud ceva de bine? Din nevoia mea de feedback. Normal ca imi place sa am un feedback pozitiv relativ la activitatea sa, orice angajat isi doreste asta. De ce mi l-am dorit tocmai acum? Pentru ca sefa mea nu intelege sa dea feedback pe parcursul derularii activitatii. Nici pozitiv, nici negativ. Asa ca evaluarea anuala m-am gandit eu ca este un moment de feedback pe care nu-l pot evita. Se pare ca ea a putut.
S-ar putea sa sune ciudat, dar eu imi doresc si feedback negativ daca e cazul. Daca il ai punctual, atunci cand este "cald" si iti iei timp sa te gandesti calumea unde ai gresit, s-ar putea sa tragi unele concluzii care sa te ajute sa evizi sa mai calci stramb alta data si asta se cheama ca ai te dezvolti ca si individ.
Ei bine, si acum va intreb eu asa: La ce bun sa fi recunoscut de catre colegi ca un centru de competenta si ca persoana "dragutza" care ii ajuta mereu, la care se poate apela cu incredere, daca sefa ta nu este interesata de fel de asta?
De fapt nu este interesanta de competentele tale punct. Si atunci va intreb eu ce a contat la aceasta evaluare? Ei, asta o sa va spun in episodul viitor, cand o sa vad ce a scris efectiv pe evaluare despre mine, pentru ca se pare ca trebuie sa semnez si eu pe ea, asa ca vrei nu vrei, o sa trebuiasca sa o vad.
Va promit si un episod viitor in care va voi invata cum sa comunicati cu seful direct. Va voi invata tot ce nu fac eu si fac altii cu succes. Si le este foarte bine.
Pe curand.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu