cum sa comunici cu seful

V-am promis ieri ca o sa va sfatuiesc cum sa comunicati cu seful si am sa ma tin de promisiune.

Marea majoritate dintre noi cunoastem anumite lucruri in adancul sufletului nostru, dar pur si simplu nu le constientizam cu adevarat decat atunci cand apare un impuls mai special.
Asa mi s-a intamplat mie de curand. Am stat si m-am gandit indelung unde gresesc eu in comunicarea cu sefa mea. Mi-am dat seama ca totul se rezuma la alegeri.
Iata variantele:
1. ii spun adevarul, ceea ce gandesc;
2. ii dau un raspuns diplomat, din care sa nu reiasa nici o optiune personala, nici pro, nici contra unei anumite idei;
3. ii spun ceea ce-si doreste sa auda.

Varianta pe care eu am ales-o cu o constanta pe care nici eu nu o mai inteleg, o constanta sadica as spune, a fost varianta 1. Si da, probabil ca v-ati dat seama deja, nu-mi merge stralucit din acest motiv.
In functie de situatie, raspunsul corect se gaseste la 3 sau la 2.
De ce 3? Pentru ca orice om in esenta este egoist. Are nevoie sa i se dea dreptate, sa stie ca ideea lui este cea mai buna si ca o apreciezi.
De ce 2? Pentru ca nu e sanatos sa-l pupi in cur pe sef pe fata. Trebuie sa pastrati o urma de personalitate ca altfel nu o sa ajungeti prea departe.

Apare aici o problema morala: Dar eu nu mint de felul meu!
Ei bine, rezolvam imediat aceasta problema. Va impartasesc din invataturile unei prietene dragi. Ati auzit de minciuna constructiva? Minciuna constructiva este aceea care nu face rau nimanui.
"Adevarul doare, dar o minciuna constructiva nu strica."

Incercati sa combinati 3 cu 2 eficient si veti avea rezultate mai bune ca mine. Pastrati varianta 1 pentru prietenii.

In incheiere, astazi va doresc ca aveti un sef/ o sefa care sa va fie prieten. Am avut asa ceva si credeti-ma pe cuvant, este tare bine.

Pe curand.