i'm meant for something greater

Scriu din nou. Intotdeauna am crezut ca trebuie sa ai ceva important de spus ca sa scri. Nu, de data asta scriu pentru sufletul meu. Este ca o forma de jurnal. Multumesc Marin pentru imbold.
In viata permanent invatam si cum spune multa lume, nimic nu e intamplator. Am traversat o perioada mai dificila. Anul 2009, anul crizei s-a dovedit a fi an de invatare pentru mine. Si uite asa invat o noua lectie. Nu stiu sa-i pun un nume inca, dar cred ca are de a face cu toleranta, cu adaptarea in orice mediu (si eu care credeam ca sunt printre cele mai adaptabile persoane cu putiinta, iata ca a venit provocarea ca sa-mi dau seama ca se poate mai mult), cu impacarea cu sine, si cred ca si cu altele.
De cand ma stiu ii incurajez pe altii, sunt cea care explica tuturor ca potentialul lor este mult mai mare decat ceea ce scot la suprafata. Am cam uitat de asta si ma complac in a ma dedica jobului si atat. Si da, il fac bine, desi n-am mai facut asta niciodata si nici nu am crezut vreodata ca o sa ajung sa ma ocup de comunicarea externa a unei companii (comunicare interna fac de cand ma stiu). Deci da, pot. Pot multe lucruri daca imi propun. Alta e buba.
Am uitat ca am pasiuni, credinte, aspiratii. Cum am ajuns sa uit nu ma intrebati. Cert este ca ma complac intr-un proces in care eu ma neg pe mine. Cand devi un simplu executat, un angajat dedicat muncii si atat cred ca intr-un fel incetezi sa mai existi.
Unde e persoana aia puternica, plina de resurse si de creativitate? Te rog eu mult, nu o lasa sa moara incet.
Oare cer prea mult ca la 30 de ani, dupa 9 ani de munca, sa nu mai vreau sa fiu doar un simplu executant? Degeaba am cap, daca nu ma lasa nimeni sa gandesc. Si da, eu sunt cea care este responsabila de crearea ocaziilor de exprimare a creativitatii. Aici trebuie sa lucrez cu adevarat. In aceasta directie. Promit sa nu ma mai lupt cu altii, dar sa lupt cu mine in gasirea ocaziei de exprimare a creativitatii.
Pe curand, sper.